abel-moca-2

Cred cu tărie că procesul de maturizare în credință este plin de bucurie, dar are și multă durere. Se produce treptat și implica și sânge și suferință, dar, acestea , puse la loc de cinste și privite ca temporare dau naștere la binecuvântări și la moduri extraordinare de slujire.
Spun asta pentru că moartea tatălui meu a fost momentul în care , sunt convins, Dumnezeu a inițiat în mine un proces de trezire din amorțire și de rededicare. L-am primit pe Isus , ca Mântuitor personal, de multă vreme și am avut și am în continuarea convingerea, că El este Țesătorul prezentului și viitorului meu. După momentul morții, am început, însă , să mă îndoiesc. Totul era prea tragic și prea negru ca să văd clar. Ca și cum lacrimile inundă sufletul și îl încețoșează. Frumos a fost, însă, că sufletul meu înota spre El, după aer, și , astfel, cea mai neagră parte a vieții mele, de până acum, a devenit o sursă nesfârșită de binecuvântări. Spun asta pentru că, în tot întunericul acela, a început să mi se lumineze treptat drumul vieții mele viitoare . Am înțeles care îmi este chemarea, am înțeles că vreau să îi ajut pe cei din jur mai mult decât orice altceva, vreau să îi iubesc pentru că și El ne-a iubit infinit mai mult. Am început să îmi doresc să mă implic activ în viața oamenilor care au nevoie să fie ajutați, care strigă muți după ajutor, dar nu primesc nimic. Mi-era clar că asta trebuia să se întâmple. Nu știam când și cum, dar urma să aflu.
Când m-a sunat Beatrice prima dată, să mă anunțe că s-a găsit o persoană potențial compatibilă cu mine, în vederea donării de celule stem hematopoietice, am fost entuziasmat . Am trecut pe la Centrul de Transfuzii Sanguine din Oradea pentru testări adiționale, și am fost resunat . Eram cel mai compatibil donator din lume, și, mai mult decât atât, aveam o compatibilitate de 100%. Nici nu am stat pe gânduri când am acceptat să mă duc la București pentru donare.
M-am „cazat“ la Institutul Clinic Fundeni și vă mărturisesc că nu a fost un sejur de 5*. Mi-era dor de Rahela și pentru prima dată de când suntem căsătoriți, eram singur, fără ea. Tânjeam de dor. Asta a fost, de fapt partea cea mai grea. Pe lângă asta, rezerva de spital este o rezervă de spital, iar cateterul femural este un cateter femural, dar, ciudat, mi-e dor de toată experiența aceea. Mi-e dor de asistente, mi-e dor de doamna dr . Mărculescu, pe care am bombardat-o cu cele mai negre scenarii, deAdrian și de oamenii minunați de la Teodora Catering și de mâncarea lor revelatoare, de Andrei, un om cu o inimă mare, și de toți cei de la registru. Mi-au făcut viața mult mai ușoară.
Am donat marți și am stat conectat la aparatul de afereză 5 ore și jumătate. Încă în lumea roz a midazolamului am întrebat-o pe doamna doctor Mărculescu dacă e posibil ca sângele să nu mai revină în corp și să rămână în aparat. A revenit în corp. A fost în regulă.
Nu știu cine este primitorul celulelor mele stem. Știu puține despre el, dar lucrul acesta nu prea contează până la urmă. Ce contează este că Dumnezeu m-a folosit pentru a salva o viață, și asta este o adevărată onoare.
Asta este povestea donării mele. Am scris prea puțin, dar este suficient. Restul îl păstrez pentru mine. De ce am scris-o ? Am scris-o pentru că dacă și tu crezi, atunci știi că nimic din ce ai nu este al tău. Până la urmă celulele tale nu sunt ale tale, așa cum trupul tău nu este al tău, căci tot ce avem am primit. Cum sa nu dai când știi că „ atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. “ (Ioan 3:16)
Am scris-o pentru că dacă tu nu crezi, vreau să știi că eu cred și credința m-a determinat să îi iubesc și pe cei din jurul meu și să mă las folosit în moduri extraordinare cel Cel în care eu cred. Și chiar dacă nu crezi, știu că și tu ai celule și și tu poți să îi ajuți pe cei din jurul tău și să îi iubești.
Vă indemn pe toți să vă înscrieți în Registrul Donatorilor Voluntari de Celule Stem din România. În Oradea,vă așteaptă Beatrice. Are destule formulare de înscriere, așa că faceți-o să rămână la centru peste program. Vă rog !

Semnează al optulea donator voluntar de celule stem din România 🙂

Ce-ar fi dacă ai fi tu al nouălea ?